Electrocardiograma (ECG de repaus) este o investigatie nedureroasa, care presupune inregistrarea activitatii electrice a inimii si transpunerea acestora sub forma unor “unde”, linii care pot fi vizualizate pe un monitor ori tiparite pe hartie.

Electrocardiograma ofera informatii precum: ritmul si frecventa cardiaca, identifica tulburarile de ritm ale cordului (accelerat – tahicardie, lent – bradicardie sau neregulat – aritmie) sau de de conducere (cand impulsurile electrice nu urmeaza calea normala de conducere prin inima), afla axul electric al cordului, constata cresterea dimensiunilor si/sau ingrosarea peretilor unor cavitati ale inimii (atrii, ventriculi) si  afectarea muschiului cardiac (a miocardului. De asemenea, identifica scaderea aportului de oxigen in anumite zone ale inimii (ischemie), semnele unui infarct miocardic mai vechi sau in evolutie, efectele medicamentelor (in special ale celor antiaritmice).

Ecocardiografia cardiaca este metoda imagistica utilizata cel mai frecvent in cardiologie si este o investigatie neinvaziva, nedureroasa, neiradianta, care foloseste ultrasunete pentru a evalua structura si functia inimii si vaselor mari conexe.

Pentru efectuarea acestei proceduri, pacientului asezat in pozitie culcata i se aplica un transductor pe piept, cu ajutorul unui gel. Transductorul permite, dupa analiza ultrasunetelor trimise si apoi reflectate, obtinerea de imagini si filme ale inimii si valvelor. In timpul examinarii, pacientului i se poate cere sa isi schimbe pozitia sau sa ii tina respiratia pentru perioade foarte scurte de timp.

Tipuri de ecocardiografie:

• Ecografia Modul M – modalitate de examinare ecografica in dinamica folosita predominant in ecocardiografie si care releva miscarea tuturor structurilor aflate pe directia aleasa a fasciculului de ultrasunete, prin introducerea timpului ca a doua dimensiune la imaginea ecografica. Examinarea in modul M evalueaza foarte bine diametrele obiectului si apreciaza miscarea acestuia in directie axiala.
• Ecografia bidimensionala (2D) sta la baza obtinerii imaginii ecografice bidimensionale, constand intr-o conversie a fiecarui ecou captat de transductor intr-un punct luminos pe ecranul unui monitor. Ecografia bidimensionala permite vizualizarea tuturor structurilor cardiace – atrii, ventriculi, valve, pericard – si ofera date morfologice si de functie cardiaca precum dilatarea cavitatilor, hipertrofia peretilor, aspectul si miscarea valvelor, contractilitataea miocardului, prezenta de lichid in pericard, etc.
• Examinarea Doppler permite masurarea vitezei sangelui in orice punct al inimii, permitand depistarea insuficientelor sau stenozelor valvulare (in aceste cazuri vitezele de circulatie a sangelui sunt mult crescute). Doppler-ul color permite transformarea fiecarei viteze dintr-un anumit punct al inimii in culoare, sectiunea prin inima fiind afisata pe ecran sub diverse culori, in functie de vitezele sangelui in fiecare punct.

Ecocardiografia poate elucida cauza unui suflu cardiac descoperit la ascultatie, cuantifica dimensiunile cavitatilor cardiace, evalueaza structura si functia cavitatilor si valvelor inimii, evalueaza functia inimii la pacientii cu dispnee (respiratie grea), evalueaza lichidul pericardic (din jurul inimii)