Chirurgia sanului vine in intampinarea femeii contemporane, care vrea sa-si puna in valoare feminitatea, cautand forme si volume ideale. Procedurile cele mai frecvente in chirurgia sanului sunt mamoplastiile de augmentare si reconstructia mamara dupa mastectomie.
Marirea sanilor (mamoplastia de augmentare)
Numeroase femei sunt preocupate de dimensiunile reduse ale sanilor, care pot fi congenitale (din nastere) sau survenite in urma unor interventii chirurgicale, dupa o slabire excesiva sau dupa nastere. Aceasta imperfectiune poate fi sursa unor complexe psihice majore, a neincrederii in sine, si pot influenta nefavorabil viata intima, sociala sau cariera profesionala.
Mamoplastia de augmentare se efectueaza sub anestezie generala, implanturile introducandu-se printr-o incizie de circa 3-4 cm, realizata fie la nivelul areolei mamare (se vindeca foarte bine, aproape invizibila), fie la nivelul pliului submamar sau, mai rar, in axila sau la nivelul buricului (ombilicului). Implanturile se plaseaza intr-un „buzunar” creat in spatele glandei mamare (atunci cand ea exista) sau in spatele muschiului pectoral.
Pacientul are nevoie de 24 de ore pentru interventie.
In cazul in care sanul si lasat si fara volum, se poate realiza o interventie complexa de ridicare si marire simultana, printr-o incizie circulara in jurul areolei mamare, si una verticala, la mijlocul sanului.
Reconstructia mamara dupa mastectomie
Reconstructia mamara consta in reconstruirea formei si volumului sanului extirpat in cadrul unei mastectomii.
Reconstructia are ca model sanul controlateral sau un san ideal si se realizeaza de preferinta la distanta de incheierea tratamentului chirurgical, medical sau oncologic si dupa cateva serii de controale de rutina (mamografii, ecografii, tomografie computerizata, RMN etc.) care sa demonstreze absenta metastazelor. Interventia se poate realiza si primar, daca pacienta solicita.
Deficitul de tegument si de volum al zonei mamare se poate rezolva prin aport de muschi si piele, ca in cazul reconstructiei cu lambou musculocutan din muschiul latissimus dorsi (eventual si un implant mamar daca volumul este insuficient) sau cu lambou musculocutan din muschiul drept abdominal (TRAM). Aceste doua metode, in special TRAM, sunt chirurgii majore, cu risc ridicat de complicatii, internare de lunga durata si costisitoare, insotindu-se de cicatrice suplimentare.
In general, pacientele oncologice au un grad inalt de vulnerabilitate psihica, iar toleranta la alte chirurgii majore, scazuta. In consecinta, pentru aceste paciente este necesara o metoda de reconstructie mamara simpla, nedureroasa, folosind implantul mamar. La pacientele care au avut cancer de san, implantul este „imbracat” printr-o tehnica originala de aport, in doua sedinte realizate la interval de 4-5 luni, in cadrul carora se face o grefa de tesut adipos recoltat prin lipoaspiratie, aproximativ 100-150cc/sedinta.
Acest implant se introduce in planul dintre tegument si peretele toracic tot cu ajutorul canulelor de lipoaspiratie. Manevra manevra are dublul scop de „antrenare” a lamboului cutanat (care adesea este hipotrofic, iradiat) prin disectia blanda cu canula, lambou cutanat care va trebui sa accepte implantul mamar si, pe de alta parte, de ingrosare a hipodermului zonei mamare.
Dupa cele doua sedinte de lipofilling, se introduce un expander tisular care va realiza treptat, prin umpleri succesive cu ser fiziologic, timp de 1-2 luni, „buzunarul” dorit pentru plasarea definitiva a implantului anatomic care sa se asemene cat mai mult sanului controlateral.
Reconstructia complexului areolo-mamelonar se face prin grefa de la sanul controlateral sau mucoasa labiala.
Avantajele acestei tehnici constau in lipsa de agresivitate locala si generala a pasilor chirurgicali (toate interventiile sunt ambulatorii sau necesita maximum o zi de internare).
Dezavantajele sunt relative: necesitatea prezentei tesutului adipos excedentar, costul expanderului si implantului mamar, timpul lung al acestui tratament.
