Hernia inghinala face parte din grupul de afectiuni ale peretelui abdominal anterior, distingandu-se prin cateva particularitati si anume frecventa (este cea mai frecventa forma de hernie), categoria de varsta (apare la orice categorie de varsta) si necesita tratamet chirurgical. In absenta tratamentului, hernia inghinala poate avea complicatii severe, de natura sa puna in pericol viata pacientului.
Hernia inghinala apare in zona orificiului inghinal, locul prin care testicolul a coborat din abdomen in scrot. In cazul herniei, canalul inghinal este utilizat de funiculul spermatic, nivel la care pacientii sesizeaza fie dureri, fie aparitia unei umflaturi care este sau nu acompaniata de durere.
Simptomele comune herniilor inghinale pot aparea si in cazul altor afectiuni, motiv pentru care stabilirea diagnosticului trebuie sa se faca printr-un consult chirurgical.
Tehnicile interventionale aplicate in cazul herniilor inghinale urmaresc scaderea recidivei. Data fiind regiunea unde are loc interventia, este necesara o interventie care sa nu genereze, ulterior, presiune asupra zonei.
Primul care a înteles acest lucru a fost chirurgul american Lichtenstein care a demonstrate, pe serii mari de pacienti, ca tensiunea creata la nivelul suturii, zona care se coase peste defectul din perete, este principala cauza a recidivei. El a pus astfel bazele tratamentului modern, fara tensiune, în hernia inghinala, utilizand o proteza sintetica, o plasa aplicata peste defect si care, cusuta la marginile defectului, preia tensiunea existent, permitand astfel o vindecare durabila. In acelasi timp, aceasta solutie elimina, concomitent, una din marile probleme întalnite în vindecarea dupa procedeele clasice – durerea locala, provocata tocmai de tensiune.
Desi nu ideea utilizarii protezelor în tratamentul herniei inghinale este revolutionara – diverse tipuri de proteze sau de plastii fiind întalnite si în trecut – , trebuie retinut modul în care Lichtenstein a înteles rolul jucat de fortele mecanice generatoare de tensiune la nivel inghinal si capacitatea plasei de a prelua si redistribui aceste forte avand ca beneficiu o vindecare durabila.
Aceasta procedura are rata cea mai mica de recidiva, acesta fiind si unul dintre motivele pentru care este procedeul standard în tratamentul herniei inghinale în Statele Unite si în multe tari din Europa.
Cel mai nou material pentru plase – polipropilena si Gore-Tex t.m.– au un grad înalt de biocompatibilitate. Polipropilena are si avantajul ca permite vindecarea plagii chirurgicale si în prezenta contaminarii acesteia, eliminand practic una din limitele vechilor plase.
Asociind acest procedeu cu anestezia locala, se obtine ca beneficiu scurtarea duratei de spitalizare si reinsertia profesionala rapida postoperatorie. Numarul cazurilor rezolvate – peste 1000 – prin aceasta tehnica si rezultatele excelente obtinute reprezinta garantia eficacitatii acestei tehnici.
